Expertiza complexă a mărfurilor textile ( în baza S.A. “Art-Vest”)

MOLDCOOPUNIVERSITATEA COOPERATIST – COMERCIALĂ DIN  MOLDOVA

 

 

                                   Catedra: Merceologie, expertiză şi

                                            marketing al mărfurilor

 

 

 

 

                      TEZĂ ANUALĂ

la tema: Expertiza complexă a mărfurilor textile ( în baza S.A. “Art-Vest”)

 

 

 

                                   Efectuată de studentul: Cristea M.

                             Facultatea    Frecvenţă parţială

                               Specialitatea   ctivitatea vamală

gr.3AV–41c

 

 

 

                                         Conducător ştiinţific:

                                             CobirmanGalina

                                        Lector-asistent

 

 

 

 

CHIŞINĂU-2003

 

 

 

 

 

ÎNTRODUCERE

 

Orice activitate necesită a fi reglementată de un anumit act normativ. Aceasta este o sarcină a statului realizată prin intermediul puterii legislative.

În domeniul expertizei materialelor textile nu există un act normativ unic care să reglementeze expres această activitate. Această activitate se călăuzeşte de unele acte normative care au tangenţe la ea. Ca exemplu poate servi: Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia consumatorului şi reglementările U.E. cu privire la armonizarea legilor privind metode de analiză necesare pentru verificarea calitativă şi cantitativă a materialelor textile.

Legea cu privire la protecţia consumatorului prevede stipulări cu privire la calitatea adecvată a produselor şi anume:

• produsele comercializate şi serviciile oferite trebuie să corespundă documentaţiei normativ-tehnice în vigoare, iar în cazul în care baza documentară lipseşte acestea trebuie să corespundă modelelor de produse ori caracteristicilor produselor şi serviciilor similare;
• cerinţele stabilite în documentaţia normativ-tehnică referitoare la inofensivitatea produselor şi a serviciilor sînt obligatorii;
• produsele se comercializează numai în cazul termenului de garanţie şi valabilitate;
• se interzice comercializarea de produse sau prestare de servicii a căror utilizare în condiţii normale poate pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor. Se interzice producerea şi comercializarea produselor falsificate sau substituite [25, articolul 10].

Micşorarea nivelului de calitate a produsului trebuie să ducă  la reducerea preţului de vînzare a acestuia.

Deasemeanea acest act normativ prevede obligaţiile agentului economic şi drepturile consumatorilor.

Conform articolului 8, în faţa agenţilor economici sînt puse următoarele obligaţii:

• să comercializeze numai produse şi servicii testate şi certificate  conform normelor legale şi care respectă condiţiile calitative prevăzute în contracte;
• să oprească livrările şi să retragă de pe piaţă sau de la beneficiari produsele la care s-a constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorului;
• să asigure condiţii igienico-sanitare în producţie, pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii conform normelor sanitare în vigoare;
• să măsoare produsele şi serviciile oferite consumatorilor cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic în modul stabilit;
• să asigure persoanelor împuternicite de organele controlului de stat condiţii pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu;
• să aplice tehnologii care să nu producă alterarea mediului înconjurător;
• să elibereze bonuri de casă la produsele comercializate în reţeaua de comerţ

Orice consumator, la procurarea unor mărfuri beneficiază de anumite drepturi. Articolul 4 al Legii cu privire la protecţia consumatorului stipulează următoarele drepturi:

• apărarea de către stat a intereselor legitime;
• protejarea împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a i se presta un serviciu, care-i poate afecta viaţa, sănătatea sau securitatea;
• informaţie completă, corectă şi precisă asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor;
• repararea prejudiciilor cauzate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor;
• sesizarea organelor judiciare sau a altor organe de stat abilitate;
• asocierea în organizaţii pentru protecţia consumatorului

Pentru a avea succes în activitatea de antreprenoriat, orice agent economic este dator să asigure obţinerea unor produse de calitate corespunzătoare dar şi să respecte toate regulile de marcare a produselor. Aceste reguli sînt prevăzute atît în documentele normativ-tehnice cît şi în actele normative naţionale.

Legea cu privire la protecţia consumatorului stipulează următoarele obligaţii ale producătorilor privind marcarea produselor :

• producătorul este obligat să aplice pe produsele fabricate marca fabricii şi emblema comercială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
• marca fabricii include in sine denumirea produsului, producătorului, adresa, numărul de telefon şi/sau fax, standardul sau altă documentaţie tehnică normativă cu care sînt conforme produsele fabricate;
• produsele fabricate de producătorii particulari trebuie să aibă etichetă, în care se indică denumirea produsului, numărul patentului şi denumirea organului care a eliberat acest document, documentaţia tehnic-normativă, al căror obligaţii se extind asupra produsului dat;
• la produsele a căror calitate cu timpul poate să se înrăutăţească (produse alimentare, farmaceutice şi cosmetice) trebuie să fie indicată data fabricării După cum am menţionat mai sus, Legea cu privire la protecţia consumatorului are doar unele tangenţe în ceea ce priveşte expertiza produselor de parfumerie şi cosmetică, însă reglementările U.E. prevăd metode de analiză necesare doar pentru verificarea compoziţiei produselor cosmetice . Aceste reglementări au fost adoptate de către Comisia Comunităţii Europene, luînd în consideraţie mai multe momente cum ar fi:

Este cunoscut că marea majoritate a produselor se consumă  în alt loc decât acela al producerii lor; doar o parte infimă este folosită, uneori, chiar de întreprinderea producătoare, pentru autoconsum. Între momentul în care s-au epuizat operaţiile de producere a unui bun şi acela când el este consumat intervine, de cele mai multe ori, un complex de operaţiuni ca: ambalare, manipulare, încărcare, expediţie, transport, descărcare, aducere în depozitul beneficiarului, depozitare. Existenţa acestor operaţiuni, care presupun un anumit interval de timp, impune necesitatea verificării calităţii şi cantităţii mărfurilor în mai multe faze succesive, începând chiar din momentul fabricării şi până în momentul folosirii lor de către consumator. Acelaşi considerent justifică necesitatea recepţiei, relevând însemnătatea problemelor pe care aceasta de ridică.

În acest context devine clar, chiar în ipoteza în care se efectuează control riguros în timpul procesului de producţie, că recepţia nu poate fi eliminată, ea având rolul unui filtru ce împiedică pătrunderea pe piată a produselor necorespunzătoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1. Principiile generale ale  expertizei mărfurilor textile

Expertiza ca activitate profesională  pe larg se utilizează în diferite domenii aşa ca : marfară  , tehnologică , juridică , criminologică , de audit , ecologică etc.

    Competitivitatea întreprinderii , iar în final cea a ţării depinde de competitivitatea produselor , deoarece concurenţa pe piaţă în linii generale se desfăşoară între diferite produse . Competitivitatea produselor e o totalitate de caracteristice tehnice sau merceologice care a sigură unui produs avantaje substanţiale faţă de produsele similare concurente . Evaluare acestor caracteristici este domenial de activitate a expertizei marfare (20).

    Expertiza marfară - e aprecierea expertului a caracteristicilor de bază a mărfurilor,  a modificărilor lor în procesul de circulaţie a mărfurilor şi prezentarea concluziilor competente şi independente atât de producător cît şi de beneficiar , care se pot utiliza în rezolvarea unor probleme de arbitraj. La efectuarea expertizei pot fi supuse toate caracteristicile de bază a produsului : sortimentală , calitativă , cantitativă şi valorică .

    Aprecierea expertă - e totalitatea de operaţii pentru evaluarea caracteristicilor unice şi complexe a mărfurilor de larg consum , determinarea indicilor lor şi aprobarea lor de către experţi a conformităţii lor.  Aprecierei experte pot fi supuse mărfuri detaşate , ambalajul unităţilor de marfă , şi partide de marfă . Expertiza partidelor de marfă se prezintă ca o totalitate a expertizei unităţilor de marfă care au caracteristici comune proces de producere , materie primă , proces tehnologic , mijloace de transport unice .

     Obiectivul expertizei marfare e prezentarea aprecierii cantitative ăi calitative precum şi factorii care influenţează asupra lor.  Pentru atingerea acestor obiective sunt necesare următoarele activităţi :

- alegerea corectă a proprietăţilor şi indicilor sortimentului şi a calităţii mărfurilor

- evaluarea şi corelarea indicilor reali cu cele standardizate

- determinarea indicilor calitativi probabili sau coeficientul lor ponderat

- determinarea caracteristicilor cantitative şi valorice a mărfurilor

- cercetarea surselor de informaţie pentru efectuarea expertizei

- analiză şi aprecierea rezultatelor obţinute pentru întocmirea raportului de încercări şi prezentarea recomandaţiilor (20).

    Principiile expertizei marfare includ următoarele cerinţe faţă de activitatea experţilor .

  -Obiectivitatea - constă în provenirea s-au eliminarea subiectivismului la efectuarea expertizei acest principiu nu este uşor de respectat , întrucât la baza aprecierilor experte efectuate de specialişti , din start sunt incluse elementele subiective . Fiecare expert se distinge prin gusturi individuale , opinii , niveluri de competenţă profesională şi alte particularităţi personale.

  - Independenţă experţilor este un principiu pe care se bazează subiectivitatea lor.   Esenţa independenţei constă în aceea că expertul trebuie să fie independent de orice parte cointeresată în rezultatele expertizei . Aceste părţi cointeresate pot fi producătorii , comercianţii şi consumatorii .

   - Competenţa experţilor este asigurată de nivelul de pregătire în domeniul ştiinţei merceologice şi experienţă în activitatea sa . Pentru realizarea expertizei marfare  sunt necesare cunoştinţe profunde în cunoaşterea produselor a proprietăţilor fizica şi fizico- chimice , inclusiv a factorilor ce influenţează asupra acestor proprietăţi. Expertul trebuie să aibă cunoştinţe în domeniile tehnologiei obţinute şi circulaţiei mărfurilor activitatea comercială principiul formării preţurilor , marketing , managment , drept  etc. .

   - Abordarea sistematică e necesară expertului în aprecierea tuturor indicilor . Esenţa ei constă în sistematizarea şi prezentarea într-o anumită sistemă a indicilor necesari pentru efectuarea expertizei . De exemplu la aprecierea expertă a produsului e foarte important de a atribui indicii la o anumită grupă , subgrupă , tip , varietate . Această sistematizare trebuie să se bazeze pe alegerea corectă a indicilor clasificării .

    Cu atât mai mult este important că aceşti indici să aibă un caracter principial şi nu ocazional .

  - Principiul eficacităţii constă în aceea , că rezultatele finale a expertizei marfare să contribuie la utilizarea raţională a mărfurilor , organizarea circulaţiei mărfurilor şi reducerea materiei prime , a energiei electrice , braţelor de muncă , şi inclusiv a pierderilor materiale şi marfare . De exemplu , la aprecierea expertă a mărfurilor noi experţii trebuie să ţinem cont de mărirea sau reducerea consumului de materie primă , cheltuielile de producere , distribuirea şi comercializarea lor , după care se întocmeşte raportul cu privire la principiul eficacităţii de introducere în procesul de producerea în masă sau serie mică .

  -Inofensivitatea mărfurilor la momentul actual are o importanţă deosebită. Aportul primordial o deţin experţii în acest domenii . La efectuarea expertizei specialiştii trebuie să ţină cont de inofensivitatea reală sau posibilă , nivelul nociv al mărfurilor care pot dăuna serviciilor comerciale , vieţii , sănătăţii şi proprietăţii consumătorilor şi mediului înconjurător . Acest principiul este inclus şi în expertiză ecologică la care se referă aprecierea inofensivităţii marfare pentru consumator şi mediu ambiant(20) .

Expertiza marfară , care se bazează  pe principiile sus numite , se consideră una din tipurile activităţii de apreciere , la care se referă şi aprecierea merceologică  , consumistă , controlul calitativ şi cantitativ , certificarea conformă.  Pentru toate aceste activităţi de apreciere sunt particularităţi comune şi distinctive.

 

2.  Expertiza merceologică  a ţesăturilor  comercializate

în magazinul SA. „ART-VEST”

    Expertiză merceologică este una din cele mai importante tipuri a expertizei marfare. Celelalte tipuri (sanitaro-igienică, veterinară) completează expertiză merceologică dar nu întotdeauna sunt obligatorii .

    Necesitatea efectuării expertizei merceologice este condiţionată de esenţa ei şi în primul rând , că la baza ei se află aprecierea organoleptică , ceea ce o apropie mult de aprecierea mărfii de către consumători .

    Avantajele metodei organoleptice sunt rapiditatea şi accesibilitatea efectuării aprecierilor , deoarece nu necesită mijloace şi utilaj special . Tot  odată această metodă nu e lipsită de dezavantaje şi anume de prezenţa subiectivismului .

    Metoda organoleptică de apreciere experte include : olfactivă , gustativă , vizuală , palpabilă care nu întotdeauna pot fi cuantificaţi şi în practică deviază de la aprecierea unui expert de altul. La aprecierea organoleptică a diferitor grupe de mărfuri se selectează metodele specifice pentru aceste mărfuri. Aprecierea aspectului exterior este obligatorie pentru toate grupele de mărfuri pe când celelalte se aplică în funcţie de tipul de marfă (6).   

    Expertiza cantitativă – e aprecierea caracteristicilor cantitativi a mărfurilor prin utilizarea metodelor de măsură. Destinaţia expertizei merceologice cantitative e determinarea cantităţii unităţilor marfare dintr-o partidă, cantitatea caracteristicilor unităţilor marfare şi complexitatea ambalajului unităţilor marfare .

Cea mai des utilizată e recepţia mărfurilor după cantitate în cazul divergenţilor dintre furnizor şi beneficiar .

      Expertiză cantitativă se deosebeşte de recepţia mărfurilor după cantitate prin aceea că la apreciere participă experţii şi nu participanţii transferului responsabilităţii asupra bunurilor de materiale a unei persoane. Luând în consideraţie aspectul independent şi mai obiectiv al experţilor rezultatele expertizei cantitative sunt veridice şi pot fi considerate ca rezultate finale de ambele părţi cointeresată.

       Rezultatele expertizei pot fi contestate  de una din părţi. În acest caz expertiza cantitativă se repetă şi poate confirma sau infirma rezultatele . Rezultate noi necesită să fi argumentate înscris.

       Regulile de petrecere a expertizei cantitative include următoarele etape :

1. Examinarea preliminară a documentelor ce însoţeşte marfă . Se examinează corectitudinea întocmirii lor . Nu se admit corectări ne conformate . Se observă prezenţa ştampilelor , semnăturilor etc. .

2. Determinarea indicilor cantitativi cu ajutorul mijloacelor de măsură . Măsurarea poate fi totală sau selectivă . Expertizei cantitative totale se supun mărfurile ce nu sunt ambalate ( fructe , legume ) şi mărfuri ambalate ce nu au masa , lungimea , sau volumul fixat pe fiecare ambalaj. Expertizei cantitative selectivă se supun mărfurile ambalate ce au aceiaşi masă fixată pe fiecare ambalaj (5) .

      Mărimea lotului prelevat este ales de expert dar nu mai mic decât cel fixat în standarde. În timpul efectuării expertizei cantitative expertul a trage atenţie la starea ambalajului , intactul sigiliilor şi şnururilor pentru legarea baloturilor .

  Deschiderea ambalajului fără prezenţa expertului poate fi motiv pentru renunţarea efectuării expertizei. În cazul fixării devierilor expertul întocmeşte actul efectuării expertizei cantitative în care prezintă rezultatele expertizei .

      Expertiza calitativă - este aprecierea caracteristicilor calitativi de către experţi şi confirmă cu documentele normativ tehnice .

     În funcţie de destinaţie expertiza calitativă poate fi de cinci tipuri. Fig.4.3.1.

1.Expertiza calitativă  de recepţie – e aprecierea calităţii mărfurilor pentru confirmarea veridicităţii rezultatelor recepţiei mărfurilor. Baza efectuării expertizei calitative de recepţie poate fi :

Divergenţa dintre furnizor şi beneficiar în urma controlului de recepţie efectuat de beneficiar în absenţa furnizorului şi imposibilitatea prezenţei lui la recepţia repetată ;

 

 

 

 

Fig.4.3.1. Clasificarea expertizei calitative                               

 

Necorespunderea de facto a calităţii cu documentele însoţitoare ;Depistarea deteriorării ambalajului; Pierderile calitative în urma trasportării şi păstrării mărfurilor. Regulile procedurii expertizei calitative de recepţie.Examinarea tuturor documentelor ce însoţesc marfa .

Expertiza calitativă a mărfurilor include : selectarea indicilor calitativi a mărfurilor, stabilirea obiectivelor şi a condiţiilor de examinarea .Prelevarea eţantionului pentru efectuarea expertizei .

În urma efectuării expertizei are loc fracţionarea lotului după diferite gradaţii calitative ( standarde , nonstandarde , rebut deşeuri , sortul 1,2 etc.) .Întocmirea actului de expertiză a mărfurilor .

Controlul ţesăturilor se efectuează la majoritatea bucăţilor sau la cel puţin 10 procente din cantitatea lotului cu ocazia recepţie , dar la vânzare , lucrătorul respectiv trebuie să verifice atent fiecare bucată oferită cumpărătorului .

Următoarea etapă a expertizei ţesăturilor examinarea etichetei tehnice .

Pentru ţesături , în general sunt asemănătoare datele pe care trebuie să le conţină eticheta. Aceasta trebuie să fie în măsură de a furniză cumpărătorului informaţiile pe care are nevoie (inclusiv calitatea şi preţul) . Eticheta este prinsă de balotul de ţesătură.  Sintetic , se prezintă cuprinsul unei etichete tehnice pentru o ţesătură tip bumbac :

 Întreprinderea – “Tirotex” 

Articol            - 5813

Desen , culoare – 14190

Lăţimea , cm – 80

Gost – 161-75

Conţinutul fibros – 50% PES+50%Co

Lungimea totală , m – 70,4

Lungimea netă – 70,2

Calitatea – 1

Preţul , 1m – 12,00 lei

Data fabricaţiei – 15 mai 2002

Semnul de control – OTK – 2 .

        Faţă de această etichetă cu mai mare pondere în utilizare , se mai întâlnesc şi următoarele forme :

      - Denumirea întreprinderii producătoare este în scrisă pe partea inversă  a cartonului (etichetă) cu însemnul care de fapt , simbolizează marca de fabricaţia a întreprinderii ;

      - La finele etichetei (în partea inferioară) sunt imprimate simbolurile de întreţinere ;

      După examinarea etichetei tehnice se examinează aspectul ambalării baloturilor.

      Pe parcursul circuitului tehnico-economic calitatea produselor se modifică ne întrerupt ca urmare a acţiunii factorilor interni şi externi, a ne respectării condiţiilor formate de păstrare şi transport .

       Unul din factorii ce influenţează calitatea ţesăturilor e ambalarea. Ambalarea – asigură protejarea şi păstrarea ţesăturilor în procesul de transportare , depozitare , asigură comoditatea manipulării lor şi protejează de acţiunea factorilor atmosferici .  Ambalajul poate fi primar şi secundar (exterior) .

       Ambalaj primar pentru ţesături se consideră : hârtia , celofanul sau pelicula de polietilenă .